postat de andicaragea in 2008-01-29 20:21
Notă de blog
Este nevoie să ieşim pentru o clipă în afara noastră pentru a reuşi să înţelegem lumea în care trăim, dar fără a uita că facem parte din ea !
"Există cel puţin o problemă filozofică în care orice om gânditor este interesat. Aceasta este problema cosmologiei: problema înţelegerii lumii, incluzându-ne aici pe noi şi cunoaşterea noastră ca parte a lumii."
Karl Popper – Logica descoperirii Ştiinţifice
Vreau să spun că legile fizicii, care sunt valabile doar pentru o lume fără observatori, deci fără fiinţele vii, vor explica aproape totul, în afară de viaţă. Totodată, vreau să spun că tocmai această limită a legilor fizicii ne oferă reperul faţă de care să înţelegem prin raportare ceva din logica/sensul vieţii. Mai mult, susţin că diferitele formalisme/formulări ale teoriilor fizicii, deşi sunt matematic şi fizic echivalente, s-ar putea să nu fie cognitiv echivalente. INTUIŢIA îmi spune că formalismele/formulările în care ACŢIUNEA este o mărime centrală/primară (mărimea la care se referă postulatul definitoriu pentru acea formulare) sunt cele mai fertile dintr-o perspectivă transdisciplinară, care depăşeşte limitele fizicii. În fond, viaţa este caracterizată de acţionalitate! ...
... Şi, mai mult, să nu uităm că a cunoaşte însemnă a acţiona!
© Alexandru Caragea
| Idei | Trackback | 0 comentarii |
postat de andicaragea in 2008-01-29 00:38
O scurtă analiză a problemei generale a ingenierii
Alexandru Caragea
Centrul pentru Studii Complexe
Sistemele ingeniate [1] sunt posibile datorită capacităţii de adaptare anticipativă a înfăptuitorilor lor.
Problema general valabilă pentru orice categorie de ingenieri este aceea de a căuta legătura deterministă între capacitatea de furnizare de performanţă a unui sistem şi arhitectura acestuia şi de a utiliza acestă cunoaştere pentru îmbunătăţirea performanţei cu care se acţionează asupra mediului, prin intermediul sistemului ingeniat, pentru a se obţine beneficiile urmărite.
Pornind de la tratarea acestui tip de problemă pentru cazul sistemelor de curgeri, Adrian Bejan a construit metoda şi teoria constructală a sistemelor de curgeri cu configuraţie (termodinamica sistemelor de curgeri cu configuraţie) [2], una dintre cele mai fertile metode şi teorii ştiinţifice formulate şi dezvoltate în ultimii 12 ani.
În contextul definiţiei de mai sus, se desprind trei mari tipuri de cercetare care s-au sedimentat în contextul unei asemenea probleme:
- Fiind stabilit obiectivul de îmbunătăţire a performanţei în condiţiile constrângerilor concrete globale şi locale impuse de un context, să se găsească arhitectura capabilă să confere sistemului de ingeniat capacitatea de a realiza performanţa cerută. [C1]
- Fiind dat un sistem oarecare cu o arhitectură stabilă să se desprindă obiectivul de performanţă al acestuia - ca fiind -rezultatul unei concilieri între: un scop/ţel/funcţie (naturală sau premeditată de o minte) şi un set de constrângeri concrete care au acţionat în contextul formării/construcţiei acelui sistem. [C2]
- Fiind dat un sistem cu arhitectură cunoscută să se întrevadă evoluţia sistemului de consrângeri şi să se redefineacă sau respecifice cerinţele de performanţă pentru a optimiza evoluţia speciei respective de sisteme ingeniate, adecvat cu ţelul/scopul care îi dă sens [C3]
Ne vom referi în continuare la aceste tipuri de probleme [3] ca la:
„problema concretizării arhitectonice" [4]- [C1]
„problema decodificării arhitectonice” - [C2]. şi, respectiv, ca la
„problema prospecţiei arhitectonice” (sau a foresight-ului arhitectonic) - [C3]
După cum se poate remarca, problema generală a ingenierii se referă la două tipuri de realitate. O realitate a specificării proiectului în care problema centrală este a definirii şi specificării cerinţei de performanţă şi o realitate a soluţionării proiectului, în care problema centrală devine găsirea arhitecturii cele mai adecvate pentru satisfacerea cerinţei de performanţă fixate. Pentru sistemele evolutive analizate din perspectiva C2, istoricul speciei poate fi un indicator implicit al evoluţiei cerinţelor de creştere de performanţă, cărora respectiva specie de sisteme ingeniate le-a răspuns şi poate evidenţia invariantul teleologic (nevoia esenţială) care a cauzat cursul evoluţiei lor. Istoria unei specii de artefacte ne poate vorbi astfel despre aspiraţiile creatorilor ei.
În finalul acestei scurte analize, notăm că ori de câte ori se vorbeşte de creşterea unei performanţe, în orice domeniu al vieţii, se invocă mai mult sau mai puţin explicit o problemă sau o combinaţie de probleme de tipul [C1], [C2] şi/sau [C3].
----------------------------
[1] A fi ingeniat – a fi conceput şi fabricat de om – a fi o proiecţie în concret a inteligenţei umane
[2] A. Bejan and S. Lorente: The constructal law and the thermodynamics of flow systems with configuration - International Journal of Heat and Mass Transfer, Volume 47, Issues 14-16, July 2004.
[3] Se observă în practica curentă că proiectanţii (de pildă, un inginer sau un chirurg) se confruntă mai ales cu primul tip de problemă [C1] pe când un investigator (de pildă, un criminalist un arheolog sau un etolog) se va confrunta mai ales cu al doilea tip de problemă [C2], iar un dezvoltator sau inventator va fi focalizat pe tipul de problemă [C3].
[4] Simţim totodată nevoia să facem următoarea subliniere. Concretizarea arhitectonică este un proiect. Implementarea reprezintă concretizarea proiectului prin transpunerea în realitatea materială. Concretizarea arhitectonică se face deci într-o realitate a posibilităţilor de rezolvare.
© Alexandru Caragea
| Inovare | Trackback | 0 comentarii |
