Cateva reflectii despre noima nestiutului si noima din spatele tainicului
media: 5.00 din 1 vot
postat de andicaragea in 2007-03-06 14:56
| media: 5.00 din 1 vot |
Noima neştiutului şi noima din spatele tainicului
Alexandru Caragea (CSC)
Alexandru Caragea (CSC)
În răstimpurile dintre salturile în cunoaştere, este trăit: sentimentul de fără-de-noima.
Noimă înseamnă:
şi acel lucru pe care îl trăieşti ca
"năzuinţă de a fi fiind ceva de găsit" în spatele tuturor întrebărilor cu care cauţi;
şi acel lucru prin care o realitate trăită capătă în minte
"un înţeles rotund" (ca întregime consistentă / de entitate cu rost unitar).
Atunci când trăim sentimentul de fără-de-noima, "ceva anume" ne dictează intenţiile şi ne decide faptele. Acel ceva anume poate fi uneori năzuinţa, alteori nevoinţa, dar şi desnădejdea sau nehotărârea.
Însă, înţeleptul nu uită că fiece lucru trebuie să aibă o noimă a lui! ... "Fără-de-noima" este numai un sentiment creat de faptul că acela care îl trăieşte nu a reuşit să găsească sau să dea un înţeles rotund realităţii cu care se confruntă.
A şti cum să acţionezi din nevoinţă înseamnă a fi pragmatic. A şti cum să găseşti echilibrul între acţiunea din năzuinţă şi acţiunea din nevoinţă înseamnă a fi înţelept.. Înţeleptului nu îi dictează intenţiile şi nu îi decid faptele nici desnădejdea şi nici nehotărârea, căci el le ştie noima. Când acestea îi dau ocol, e semn că nici un înţelept nu le-a înţeles încă pe toate cele cu care s-a întâlnit, că acţiunea din nevoinţa de a înţelege este de fapt ceea ce-i dă înţelepciunea. Cu alte cuvinte, se poate spune că noima neştiutului este crarea nevoinţei de a găsi noima. Mai mult, se poate spune că adevăratul înţelept a deprins noima tainicului.
Cercetătorii pot fi bucuroşi de noima neştiutului care dă noimă cercetării. Însă, a fi cercetător nu înseamnă neapărat şi a fi înţelept.
Înţelepţii sunt bucuroşi de noima din spatele tainicului care dă noimă însăşi năzuinţei de a găsi şi face firescul.
A şti cum să acţionezi din nevoinţă înseamnă a fi pragmatic. A şti cum să găseşti echilibrul între acţiunea din năzuinţă şi acţiunea din nevoinţă înseamnă a fi înţelept.. Înţeleptului nu îi dictează intenţiile şi nu îi decid faptele nici desnădejdea şi nici nehotărârea, căci el le ştie noima. Când acestea îi dau ocol, e semn că nici un înţelept nu le-a înţeles încă pe toate cele cu care s-a întâlnit, că acţiunea din nevoinţa de a înţelege este de fapt ceea ce-i dă înţelepciunea. Cu alte cuvinte, se poate spune că noima neştiutului este crarea nevoinţei de a găsi noima. Mai mult, se poate spune că adevăratul înţelept a deprins noima tainicului.
Cercetătorii pot fi bucuroşi de noima neştiutului care dă noimă cercetării. Însă, a fi cercetător nu înseamnă neapărat şi a fi înţelept.
Înţelepţii sunt bucuroşi de noima din spatele tainicului care dă noimă însăşi năzuinţei de a găsi şi face firescul.
Pentru o lume cu noimă avem nevoie de înţelepciune!
Alexandru Caragea (CSC)
