Ce ne facem, de vreme ce creşterea speranţei de viaţă conduce la creşterea riscului de perpetuare?
media: 5.00 din 5 voturi
postat de andicaragea in 2007-02-22 11:44
| media: 5.00 din 5 voturi |
PROVOCARE la comentarii
Speranţa de viaţă reprezintă (ca medie) numărul de ani de viaţă la care poate spera o persoană dacă ar trăi în aceleaşi condiţii de viaţă în care au trăit cei duşi pe lumea cealaltă în anul precedent.
Condiţiile de viaţă nu rămân însă niciodată aceleaşi: evoluează. De aceea, riscul de colaps al perpetuării civilizaţiei (sau, spus mai puţin riguros: riscul de perpetuare) nu reprezintă acelaşi lucru cu speranţa de viaţă!
Din condiţiile de viaţă fac parte şi confortul tehnologic dar şi condiţiile de mediu. Acestea se degradează dramatic de mai bine de jumătate de secol încoace. Ca urmare, "riscul de perpetuare" creşte cu fiecare zi ! Omenirea este in pericol. Egoismul personal tinde să afecteze ireparabil viitorul inocentelor generaţii următoare!
Reflectaţi la cele de mai sus citind raportul 2006 al "WWF, the global conservation organization." WWF
LEGENDA
Cu cât este mai maronie culoarea unei regiuni, cu atât stilul de viaţă al unui locuitor tipic al acelei regiuni este unul mai coroziv pentru speranţa de perpetuare a civilizaţiei umane în ansamblul său.
Cu cât este mai grasă regiunea faţă de harta geografică fizică, cu atât mai mare este contribuţia acelei regiuni ca întreg la erodarea speranţei de perpetuare a civilizaţiei umane în ansamblul său.
Alexandru Caragea - CSC
Speranţa de viaţă reprezintă (ca medie) numărul de ani de viaţă la care poate spera o persoană dacă ar trăi în aceleaşi condiţii de viaţă în care au trăit cei duşi pe lumea cealaltă în anul precedent.
Condiţiile de viaţă nu rămân însă niciodată aceleaşi: evoluează. De aceea, riscul de colaps al perpetuării civilizaţiei (sau, spus mai puţin riguros: riscul de perpetuare) nu reprezintă acelaşi lucru cu speranţa de viaţă!
Din condiţiile de viaţă fac parte şi confortul tehnologic dar şi condiţiile de mediu. Acestea se degradează dramatic de mai bine de jumătate de secol încoace. Ca urmare, "riscul de perpetuare" creşte cu fiecare zi ! Omenirea este in pericol. Egoismul personal tinde să afecteze ireparabil viitorul inocentelor generaţii următoare!
Reflectaţi la cele de mai sus citind raportul 2006 al "WWF, the global conservation organization." WWF
Harta unui Pământ Obez
LEGENDACu cât este mai maronie culoarea unei regiuni, cu atât stilul de viaţă al unui locuitor tipic al acelei regiuni este unul mai coroziv pentru speranţa de perpetuare a civilizaţiei umane în ansamblul său.
Cu cât este mai grasă regiunea faţă de harta geografică fizică, cu atât mai mare este contribuţia acelei regiuni ca întreg la erodarea speranţei de perpetuare a civilizaţiei umane în ansamblul său.
Alexandru Caragea
2007-02-22 22:20
am facut zilele trecute o analiza despre efectul de sera si despre consecintele sale, cert este ca emisiile de CO2 nu afecteaza doar umanitatea, ci tot mediul inconjurator (un semnal pentru asumarea responsabilitatilor si indreptarea situatiei)...
ce nu am gasit in navigarile mele pe internet este harta de mai sus... interesant este ca economiile cele mai dezvoltate si productive, sunt cele mai poluante si nocive pentru viata pe Terra... si foarte trist (dar reparabil) si cele mai iresponsabile (vezi atitudinea unor persoane fizice sau juridice din SUA cu privire la cauzele efectului de sera, si nepasarea [cel putin pana acum] fata de tratatele de mediu [Tratatul de la Kyoto])
2007-02-23 12:41
Citeste raportul 2006. Discutam. Noi (CSC) si domnul Dan Manoleli am propus un sistem nou de abordare a indicatorilor pornind de la refundamentarea conceptului de securitate ecologica. Economistii ortodocsi si industriasii bazati pe exploatarea resurselor naturale si politicienii vopsesc gardul deformand semnificatia unor indicatori. Discutam cand ne vedem!
2007-03-04 23:01
Din pacate, cred ca problema in ceea ce priveste hotararea SUA de a nu semna Tratatul de la Kyoto este mai complicata decat pur si simplu ca nu vor sa il semneze. Ce spun ei (cel putin oficial) este ca semnand si implementand tot ceea ce le cere Tratatul ar insemna sa aiba efecte negative asupra economiei tarii (ex. pierderea de pana la $ 30,000 din venitul unei familii pe an), cand congresul a adaugat deja cca $ 193 000 000 fonduri pentru probleme legate de mediu (http://www.heritage.org/Research/EnergyandEnvironment/em559.cfm).
Intrebarea mea ar fi daca noi ca tara am putea sa contribuim cu ceva (semnificativ) in incercarea de a rezolva problema incalizirii globale, cresterii nivelului de CO2 etc.?
2007-03-05 16:12
Punctul meu de vedere este ca se poate contribui in primul rand ca om si nu ca tara. SUA nu inseamna americanii, ci interesele unui sistem de viata american. Problema lor este ca acest stil de viata nu este sustenabil si ca, asa cum observai, e complicata dat fiind ca acesti oameni sunt total dependenti de perpetuarea actualului stil. (Path Dependence al sistemului instituit si institutionalizat), hiperconsumerist. Asta inseamna ca intrarea in criza este ca si inevitabila. Atat timp cat politicienii si economistii vor evalua problema in bani de tipul actual (cu valoare artificiala), viteza de intrare in criza va creste. Avem de ales intre o criza proiectata constient (vezi La Decroissance - Georgescu ROEGEN linkul in acest blog) sau o criza provocata inconstient! Ce putem face? Constientizare, constientizare, constientizare!
2008-12-25 16:52
la aprobare
2009-02-13 14:26
la aprobare